BEING HERE.
MAPPING THE CONTEMPORARY

Jan-Erik Lundström & Johan Sjöström

Niciodata perfecta, niciodata absolut completa sau atotcuprinzatoare, ci mereu provizorie, lacunara, imperfecta, incompleta si fragila, reprezentarea inseamna esec, inseamna pierdere – si totusi ea este eficace, proteica, revelatoare, productiva si mintuitoare. Harta(1) (si vom accepta aici, din nevoia unui soi de definitie, ca hartile sint niste reprezentari grafice care faciliteaza comprehensiunea spatiala a obiectelor, conceptelor, conditiilor, proceselor sau evenimentelor din lumea oamenilor) ne face constienti in mod consistent si insistent de acest intreg imposibil de reprezentat si de conceptualizat. Si, ce-i drept, fiecare harta isi urmareste propria sa functie, propriul sau adaos de valoare in lume, propria sa lectura asupra elementelor, componentelor si detaliilor specifice ale lumii, demontarea acelorasi elemente, specificitati si particularitati, dar, simultan, ea evidentiaza – in mod insidios si expansiv – acea permanenta totalitate supradeterminata a tuturor dimensiunilor si a tuturor lucrurilor, pe care ne place sa o numim realitate.
De fapt hartile se straduiesc din toate puterile sa ne submineze sau sa ne destabilizeze credinta in reprezentari, afirmind cu fermitate o realitate insolubila si inexorabila, aceea ca fiecare harta inseamna un fragment, o istorie exclusiva si limitata, o bucatica dintr-un puzzle, o alegere unica dintr-un numar infinit de posibilitati de realizare a muncii de cartografiere. Hartile construiesc si deconstruiesc realitatea. Ele sint propuneri ce sugereaza anumite trasee, anumite posibilitati, anumite optiuni individuale din interiorul acestui imens si incilcit cimp cetos care este prezentul nostru si la care se si refera ele (chiar daca subiectul sau problema in discutie ar putea fi si de ordin istoric).
Adevarul e ca ne place in continuare sa credem ca operatiunea de cartografiere este un exercitiu mimetic, un proces de imitatie analogica care, prin reducere si simplificare, imita lumi prezumate, actionind astfel ca un fel de pazitor si gazda a splendidelor si refractarelor vieti ale cópiilor si ale reproducerilor. Dar cartografierea nu reprezinta o cale spre mimesis si nu inseamna nici asemanare, nici imitatie sau copiere. Hartile sint niste lumi paralele pline de o bogatie si o forta proprii, date de proprietatile lor specifice, sint producatoarele unor spatii noi, diferite, si ale unor geografii alternative si inedite. Iar motivul il constituie exact mijloacele de realizare productive, frumoase si creative existente in momentul actual, mijloace de navigatie – sau de retragere – utilizabile in mijlocul peisajelor terorii, ale fricii si ale ratacirii din vremurile contemporane, ale ingradirii teritoriilor si libertatii de miscare, ale controlului si supravegherii, ale granitelor sub forma de ziduri si ale globalizarii, cu toate promisiunile si dezamagirile sale. Poate ca ar fi mai corect daca am considera hartile si practicile cartografice drept niste proiecte heterotopice, al caror centre de interes, de cercetare sau de sugestie il reprezinta contra-lumile, noile spatii, lumile alternative. in geografia si cartografia contemporane este stiut faptul ca hartile creeaza spatiu, ca hartile nasc teritorii, ca hartile produc sau genereaza realul. Exact aceasta este trasatura definitorie a cartografiei contemporane. In Mille Plateaux („O mie de platouri”) Gilles Deleuze afirma(2) nevoia unui mod de investigare sau de scriere care sa nu urmareasca o conturare a reprezentarilor realului, ci sa produca harti si cartografii care sa remodeleze realul si sa configureze raporturile existente in moduri care sa faca posibile lumile alternative. Harta creeaza teritoriul – iata punctul de plecare al unei geografii critice contemporane.(3)
Semnificativ este totusi faptul ca fiecare harta este in acelasi timp si un fel de roman reprezentational sau de propunere metodologica. Haideti sa vedem lumea in felul asta si nu altfel. Haideti sa propunem o constructie de genul acesta. Fiecare harta este, ca sa spunem asa, autoreprezentationala si autoreflexiva. Ea isi clarifica propria sa metoda, propriile sale conditii, proprietati si calitati definitorii. Atunci cind abordam o harta sau alta, nu apelam doar la datele pe care le contine, ci patrundem si in interiorul propriei sale ecuatii a cunoasterii, in structura si infrastructura sa, in tainele metodologiei utilizate de ea pentru a produce noi cunostinte, ba chiar si in epistemologia si ontologia ei. Harta confrunta metoda cu rezultatul. Astfel ajungem sa invatam nu numai sa ne intrebam „Ce fel de lume noua creeaza fiecare harta in parte?”, „Care este rezultatul in cazul in care ne asumam o harta anume?” sau „Ce fel de fiinta umana este adusa in scena de harta respectiva?”, ci si „in ce fel putem cunoaste lumea sugerata de harta de fata?”, „Ce metoda de creatie ni se propune aici?” si „Care sint fortele productive si creatoare ale acestei practici cartografice specifice?”
Problemele actuale legate de mobilitate, teritorialitate, granite, aparitia neintrerupta si, aparent, nesfirsita de populatii exilate pe tot cuprinsul globului pamintesc, fluxul de grupuri populationale aflate intr-un tranzit permanent  si toate variatiile posibile referitoare la problematica spatiala reprezinta indicatorii unei resurgente a gindirii, practicii si implicarii in domeniul geografiei si al cartografiei, precum si in procesele si metodele cartografice. in acesti ani de inceput ai secolului 21 metaforele globalizarii s-au referit adesea la o lume lipsita de granite, in care bunurile, capitalul si oamenii sa beneficieze de libertatea de miscare, la fluxurile de oameni si bunuri care calatoresc fara incetare intre toate regiunile si natiunile lumii, la retele care acopera din ce in ce mai mult intreaga suprafata a globului. Desi respectivele metafore includ multe elemente de adevar, a devenit din ce in ce mai limpede ca in ziua de azi „globalizarea” se refera nu doar la o lume fara frontiere, ci, in egala masura, si la crearea granitelor, la monitorizarea sau restrictionarea deplasarii pe glob. Fie ca e vorba de fenomene de nivel international, cum sint comunitatile inchise, de militarizarea tot mai profunda a granitelor dintre Nord si Sud, cum e cazul cu cele dintre Uniunea Europeana si Africa sau cu frontiera dintre Statele Unite si Mexic, ca sa nu mai vorbim de zidul pazit de politie care reprezinta granita dintre Israel si Palestina, se vede clar ca exista o harta globala pe care ar trebui s-o studiem – sau sa o trasam – si anume cea a granitelor persistente in timp.
Fara a simplifica lucrurile si fara a dori sa sugeram vreun raspuns unic si profund, sustinem totusi ca temele, problemele si intrebarile cu care ne confruntam in acest prezent tot mai accelerat  sint narate, concepute sau tratate din ce in ce mai mult in cadrul delimitat de cartografia critica. Cu alte cuvinte, nu e deloc o coincidenta faptul ca numerosi artisti, activisti, cercetatori si ginditori contemporani se implica in proiecte cartografice, vad in harti si in cartografiere principalele mijloace si metode de lucru si folosesc critic practicile cartografice pentru cautarea unor sugestii sau propuneri legate de intelegerea sau influentarea fortelor mereu schimbatoare ale capitalismului global, care astazi sint implicate intr-un mod din ce in ce mai complex in problemele legate de spatiu, de granite si de teritorialitate. Am putea sugera oare chiar existenta unei directii spatiale sau geografice in gindirea contemporana, similara cu cele doua – hotaritoare – directii din gindirea secolului 20, cea lingvistica si, apoi, cea vizuala? Oricum ar fi, nici o istorie a secolelor 20 si 21 nu va putea ignora geografia si cartografia si nici hartile, laolalta cu creatorii si utilizatorii lor.
in contextul dat, este asadar esential sa spunem ca in momentul actual productia cartografica, cartografierea, procesele de creare a hartilor nu mai reprezinta o practica exclusiva a platformelor teritoriale sau institutionale. Date fiind evolutiile din ultima vreme, cum ar fi larga disponibilitate a informatiilor GPS (tehnologia de orientare globala – global positioning technology) sau a arhivelor de harti existente pe Internet, cum ar fi Google Earth, precum si a instrumentelor cartografice on-line, o caracteristica definitorie si fundamentala a epocii prezente este aceea ca nici cartografia, nici elaborarea hartilor nu mai reprezinta o problema de expertiza sau specializare disciplinara. Ele exista si devin posibile prin intermediul unor platforme mult mai accesibile sau mai populare, fiind disponibile si accesibile pe o scara mai mare ca niciodata. Iata o transformare radicala in ceea ce priveste conditiile definitorii ale elaborarii hartilor si ale cartografiei.

(Extras from Pavilion no. 12 vol. 1 - Text book of BB3)


Note

1.Harta este - pentru a avea o definitie - o reprezentare grafica care sugereaza sau faciliteaza `ntelegerea spatiala a obiectelor, conceptelor, proceselor sau evenimentelor `n lume (umana).

2. Capitalisme et schizophrénie.  By Deleuze and Félix Guattari.   Paris: Minuit, Mille plateaux.  Vol. 2.  1980.  (A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia.  Trans. Brian Massumi.  Minneapolis: U of Minnesota P, 1987.)

3.”Filozofia critica este aceea `n care oamenii constant si fara odihna lupta pentru cunoastere si pentru provocarea autoritatii.” Immanuel Kant.

(Extras from Pavilion no. 12 vol. 1 - Text book of BB3)

Notes

1.The map is – in order to have some kind of definition – a graphic representation which suggest or facilitate a spatial understanding of objects, concepts, processes or events in the (human) world.

2. Capitalisme et schizophrénie.  By Deleuze and Félix Guattari.   Paris: Minuit, Mille plateaux.  Vol. 2.  1980.  (A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia. Trans. Brian Massumi.  Minneapolis: U of Minnesota P, 1987.)

3."A critical philosophy is one in which people constantly and restlessly strive to know and to challenge authority." Immanuel Kant.